train-travel-1360740_1280

6 iunie 2016. Timpul zboară. Constat cu stupoare că ultima postare datează de prin luna aprilie. E deja iunie. Vară. Cele 27 de grade au ajuns şi în Germania, printre cele mai calde regiuni de aici. Timpul fuge şi noi fugim cu el. Însă, mă bucur, pentru că astăzi pot să privesc în urmă şi să spun cu bucurie că Dumnezeu a fost credincios. Şi după două luni e bine să te opreşti şi să îţi numeri binecuvântările. Mai bine aşa decât niciodată.

Dacă luna aprilie ne punea pe gânduri neştiind cum ne vom descurca în Germania fără un loc de muncă sau fără o limbă fără de care nu ai cum să supravieţuieşti ca şi auslander, luna iunie ne-a bătut la uşă plină de speranţă. Un nou început. O nouă comunitate. O nouă credinţă. O nouă limbă (şi începutul uitării cuvintelor în Engleza – care nu este de dorit).

Dumnezeu le-a făcut pe toate posibile pentru noi treptat. Şi da, ÎNCĂ un nou început.

Spuneam că timpul fuge. Nu-i de mirare că nu am mai scris demult, e tare greu să te strecori pe canapea, să laşi toate responsabilităţile de acasă deoparte şi să stai să scrii. Pentru unii e pierdere de vreme. Pentru ce atâta muncă?

Mi-a plăcut ce mi-a răspuns o persoană la întrebarea, cum reuşeşte să îmbine toate activităţile casei, cu slujirea, jobul şi timpul personal? Mi-a răspuns foarte simplu: „trebuie să îţi propui să te opreşti.” Nu îţi vine natural, deja scuza cu „nu am timp” a devenit clişeu pentru majoritatea dintre noi. Dar eu nu vreau să uit esenţialul. Nu vreau să uit că nimic din ce am nu mi se datorează. Nimic din ce „am realizat” nu este al meu şi aş vrea măcar la două luni să pot să reafirm că Dumnezeu rămâne credincios promisiunilor Sale.

Între timp…

Limba germană merge înainte. Nu e uşor, mai ales când încep să te oprească oamenii pe stradă şi să te întrebe diverse lucruri şi tu ori nu ştii ce să spui, ori nu îi înţelegi deloc. Ca şi la noi, nemţii au diverse dialecte, dar zic eu că noi ne înţelegem şi cu moldovenii şi cu ardelenii, oltenii, bănăţenii. Ei bine, la ei, ai cele mai multe şanse să nu înţelegi nimic. Şi doar câţiva vorbesc ceea ce învăţam noi la şcoală, adica germana curată. Ca şi nivel de dificultate, aş zice că germana e asemenea limbii române pentru un străin. Chineză curată. Însă, dacă trăieşti printre ei, un an doi se lipeşte ceva de tine chiar dacă nu ai făcut un curs de limbă. Totuşi pentru un job bine plătit e bine să faci şi şcoala. Şi paradoxal e că după o perioadă începe să îţi şi placă cum sună – o limbă pe care nu ai agreat-o vreodată.

Germania e frumoasă, are avantajele şi dezavantajele ei. Însă dacă nu ai o comunitate şi un scop aici, te simţi ca un om pierdut de acasă, fără o destinaţie.

Noi ştim că nu suntem la voia întâmplării aici. Toate lucrurile s-au legat încă dinainte de a pleca din România. Aşteptăm cu nerăbdare să vedem ce mai e de făcut.

Startul s-a dat. Capătul poate o să îl aflăm în veşnicie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s