Prima noastră perioadă de acomodare în Germania nu a fost una lipsită de griji, de noi provocări sau de situaţii în care nu vedeam nicio rezolvare. Dinainte să ajungem pe tărâmul nemţilor ne-am pus întrebările: Unde vom sta? Ce vom lucra? Cum ne vom descurca cu limba?
Eram afară cuibărită pe canapeaua maro de lângă casă şi citeam. Ajunsesem la cartea Isaia. Vremea era plăcută. Nu foarte cald, lucru destul de bun pentru zilele toride ce fuseseră până atunci. Soarele îşi făcuse şi el apariţia, iar vântul adia uşor. După un timp, observ că soarele dispare treptat, iar vântul îşi face mai tare simţită prezenţa.
Antonia Stupar 