Când oportunitatea bate la uşă: deschide-i!

Am scris cu ceva timp în urmă un articol intitulat Riscurile oportunităţilor şi Oportunităţile riscurilor. E interesant jocul de cuvinte, pentru că de amândouă te loveşti în viaţă. Pe de-o parte, pot să fie riscuri pe care ţi le asumi atunci când îţi faci un cont pe facebook, rişti să devii dependent de like-uri, comment-uri etc.

Şi de cealaltă parte este oportunitatea de a învăţa în alt oraş, riscul fiind experienţa nouă a mutatului şi a schimbării, un nou început. Dacă stăm şi analizăm, orice lucru are o doză de risc.

Dacă vrem să ajungem într-un loc, trebuie să plecăm de acasă şi să ne urcăm într-un mijloc de transport. Dacă e înnorat, există riscul să ne prindă o ploaie torenţială, dacă nu ne echipăm adecvat.

Orice lucru am face, ne asumăm riscuri. Conştient sau nu. Pe zi ce trece, cu cât ne maturizăm, riscurile cresc şi trebuie să ne punem serios problema, ce vom face: ne vom agăţa de orice oportunitate pe care Dumnezeu ne-o oferă, cu riscurile de rigoare? Sau rămânem în banca noastră, liniştiţi, în zona noastră de confort, unde este atât de bine. E tentant să rămâi unde te simţi cel mai bine şi să faci lucruri bune doar când te simţi în stare. Doar că – îmi place aşa mult ilustraţia asta – „dacă vrei să păşeşti pe ape, trebuie să cobori din barcă.” Isus i-a cerut lui Petru să coboare din barcă. Să renunţe la logica lui (care era bună) – cum că oamenii nu pot să „umble pe ape” – şi să păşească prin credinţă. Întotdeauna ai o opţiune, să accepţi sau să refuzi un lucru – să îi mulţumim Domnului pentru asta! E destul de dificil să te arunci aşa în faţă, să mergi înainte chiar dacă poate nu vezi nimic, nu vezi ce va fi şi ţi se pare imposibil.

Poate te confrunţi cu decizii. Nu ştii ce să faci, să spui da sau nu unei oportunităţi, pentru că ţi-e bine aşa cum eşti, în locul în care eşti. Opreşte-te şi roagă-L pe Dumnezeu să te lumineze, să îţi spună care e voia Lui. Şi dacă frica este cea care te opreşte să profiţi de acea şansă, de acea uşă deschisă, cere-I Lui curaj şi putere să birui acea frică.

Nu există frică în iubire, spune o cântare de cor. Şi aşa e.

Vă las un gând, pe care azi, o bună prietenă mi l-a adresat: Un om a spus odată că oricine refuză să-și testeze limitele, oricine nu este dispus să iasă din zona personală de confort este condamnat să-și trăiască viața într-o cutie…izolându-te de necunoscut, de riscurile vieții, pierzi marea aventură a vieții trăite la potențial maxim!

(Articol publicat în Revista Respiro)